Cum am aflat ca aşteptam un baietel

Zilele treceau aşa de repede...abia aşteptam sa mergem din nou la ultrasunet...mai ales ca am sunat la toate clinicile sa aflam unde fac calumea...cu aparate performante...şi pina la urma am ales sa mergem la Modus Vivendi....ca aveau aparat cu 4 D şi aveam ocazia sa vedem copilul aşa real cum se mişca acolo.....eram foarte entuziasmati...mai ales ca la fıecare saptamina citeam la internet cum se dezvolta copilul...vedeam poze cum ar trebui sa arate...şi ne imaginam ca şi al nostru e aşa de mare deja.... mai ales ca citeam ca se dezvolta urechiuşile deja...şi ne aude..ne recunoaşte vocile...e aşa de emotionant..aveam grıja ce vorbim, şi daca taicaso se mai supara pe la telefon pe cıneva..ii spuneam sa nu vorbeasca urit de fata cu bebekul :)
Neam dus la urmatorul ultrasunet, al doilea, la 20 de saptamini.....bebekul tot drumul in taxi sa mişcat...era fericit ca lam scos la plimbare :)   cred ca avea şi el emotii.... Ne pune medicul sonda şi din primele secunde ne spune ca o sa avem un Flacau!!!  eu eram aşa de fericita....taicaso nu a inteles cuvintul şi iam spus eu ca e baiat....se vedea pipili lui in ecran!!!
Noi eram pregatiti de aceasta veste..mai ales ca simteam de la inceput ca e baiat....mai ales taicaso la primul ultrasunet a zis ca asta sigur e baiat....la fata nici nu neam gindit..cu toate ca noi suntem 2 surori şi Sotul are 5 surori..ma gindeam ca fata e probabil sa fie.
Allah a vrut aşa sa avem primul baiat, elhamdullillah.
Nea masurat minute picioruşe, capuşorul...a zis ca copilul e foarte bine, se dezvolta normal...era şi marişor...eram foarte fericiti...şi doamna medic era foarte amabila, pozele la 4 D nu au ieşit prea bine ca nu ştiau sa foloseasca aparatul, probabil.  Dar am reuşit sal vedem cum sugea degetele, avea ambele minute pe fata, parca se ascundea de noi :) şi sugea degetele aşa cu gust...şi dadea din picioruşe. Cind a pus fata lui in prim plan lam vazut ce frumos era maşallah...aşa cu buzele mari, nea zimbit chiar :), nasucul aşa de dulce..semana cu al meu :P Deja dupa ce se naşte o sa vedem cu cine seamana...atunci puteam doar presupune....
Mai scurt, a fost o experienta de neuiat acest ultrasunet...tati era in şoc cred ca, ca am urcat in taxi şi inca nu a ieşit din starea aia...zicea la şofer ca o sa am un baiat, stai sa fumez o tigara !!  :)
Eiii..dupa asta sa vedeti ce mindru era tati ca va avea un baiat, am sunat seara la rudele de la İstanbul...sa le dam vestea, bunica noastra a inceput sa plinga...emotionant....
Tati are ocuri de razboi care joaca pe net...şi are prieteni acolo...a inceput sa le povesteasca: la un om barbat şi copilul e barbat!!!!! era foarte mindru a gasit şi vreo 3 mirese pentru bebekul nostru :)

Primele luni de sarcina

M-am hotarit sa fac un blog unde sa scriu despre experienta mea de a deveni mamica...o fac in primul rind pentru mine...dar sper ca sa mai prinda bine cuiva.
sarcina mea a fost una foarte aşteptata, şi nea adus o bucurie nespus de mare..cum e şi normal, desigur. Am simtit imediat ca am ramas gravida...fara sa mai fie nevoie de teste suplimentare...mai ales ca am avut şi un vis semnificativ la citeva saptamini...şi cind am cautat descifrarea lui islamica...acolo spunea ca aşteptati un copil binecuvintat, elhamdullillah. Era prima data cind visam ceva atit de marcant şi cu sens......
La primul control cind am fost aveam deja vreo 11-12 saptamini....toate analize au ieşit bine...fara probleme. Am mers la primul ultrasunet le 13 saptamini....cu foarte mari emotii....noi creadeam ca e posibil sa fie gemeni...insa cind am intrat acolo am uitat de asta...insa sotul primul lucru care la spus era: ' e un copil acolo' :) Din pacate doamna medic era aşa mai rece şi nu prea nea explicat mare lucru, şi eu trebuia sa fac efort ca sa vad ecranul....Nu pot explica ce emotii aveam mai ales ca deaj era un bebeluş fomat acolo...avea piciorute...minute...cind nea pus sa ascultam inima cum bate...miau dat llacrimile nu ma pueam abtine...Cred ca toate mamele simt la fel.....Ma şocat reactia sotului...cred ca atunci a realizat cu adevarat ca in burtica mea intradevar este un bebeluş.
Nea spus medicul ca aveti un copil frumos, sanatos..ca totul merge bine, elhamdullillah şi ca eun pic mai maricel decit virsta lui. Eram foarte fericiti ca totul merge bine..şi ca bebekul se dezvolta normal.
Citeam saituri cu informatie despre dezvoltarea saptaminala a copilului...cu sotul impreuna...şi ne miram de fiecare data...ce minune a lui Allah...atit de mic insa deja ne simtea pe noi...trebuia sa pui mina la burtica şi sa te gindeşti la bebek macar 15-20 minute pe zi...ca sa se creeze legatura de mama - fiu...e clar ca asta e teorie....ca nu poti sa nu te gindeşti permanent la copilaşul din interiorul tau.
ardeam de nerabdare sa mergem la urmatorul ultrasunet care era planificat la 20-22 saptamını.
İnainte de asta sa intimplat ceva care nu voi uita niciodata.....undeva pe la 15, 16 saptamini incepeam sa simt ceva acolo jos...nu puteam spune ca sunt mişcari..ca erau greu de desluşit...insa ceva anume simteam...şi aşteptam cu nerabdare sai simt mişcarile.....Cu o zi inainte sa implineasca 17 saptamini...era seara...ne culcasem deja...stateam cu mina pe burtica...şi am simtit aşa o mişcare clara a copilului!! ma şocat un pic cred ca...ca simteam pentru prma data...şi ma convingeam ca intradevar ce am simtit a fost mişcarea lui!!  iam spus imediat şi sotului aşa speriata...uite bebekul nostru a mişcat elhamdullillah...E ca şi cum am urcat o treapta mai sus....cu fiecare treapta realizam mai mult ca vom fi parinti....
İn a 17-a saptamina a fost copilul foarte activ....maşallah...Era intratit de activ in fiecare zi ca am ineput sami fac griji deja....uneori eram in stare de şoc...de ceea ce simt.....insa a fost minunat...de nedescris...inşallah ca fiecare femeie sa simta macar ceea ce am simtit eu.