sarcina mea a fost una foarte aşteptata, şi nea adus o bucurie nespus de mare..cum e şi normal, desigur. Am simtit imediat ca am ramas gravida...fara sa mai fie nevoie de teste suplimentare...mai ales ca am avut şi un vis semnificativ la citeva saptamini...şi cind am cautat descifrarea lui islamica...acolo spunea ca aşteptati un copil binecuvintat, elhamdullillah. Era prima data cind visam ceva atit de marcant şi cu sens......
La primul control cind am fost aveam deja vreo 11-12 saptamini....toate analize au ieşit bine...fara probleme. Am mers la primul ultrasunet le 13 saptamini....cu foarte mari emotii....noi creadeam ca e posibil sa fie gemeni...insa cind am intrat acolo am uitat de asta...insa sotul primul lucru care la spus era: ' e un copil acolo' :) Din pacate doamna medic era aşa mai rece şi nu prea nea explicat mare lucru, şi eu trebuia sa fac efort ca sa vad ecranul....Nu pot explica ce emotii aveam mai ales ca deaj era un bebeluş fomat acolo...avea piciorute...minute...cind nea pus sa ascultam inima cum bate...miau dat llacrimile nu ma pueam abtine...Cred ca toate mamele simt la fel.....Ma şocat reactia sotului...cred ca atunci a realizat cu adevarat ca in burtica mea intradevar este un bebeluş.
Nea spus medicul ca aveti un copil frumos, sanatos..ca totul merge bine, elhamdullillah şi ca eun pic mai maricel decit virsta lui. Eram foarte fericiti ca totul merge bine..şi ca bebekul se dezvolta normal.
Citeam saituri cu informatie despre dezvoltarea saptaminala a copilului...cu sotul impreuna...şi ne miram de fiecare data...ce minune a lui Allah...atit de mic insa deja ne simtea pe noi...trebuia sa pui mina la burtica şi sa te gindeşti la bebek macar 15-20 minute pe zi...ca sa se creeze legatura de mama - fiu...e clar ca asta e teorie....ca nu poti sa nu te gindeşti permanent la copilaşul din interiorul tau.
ardeam de nerabdare sa mergem la urmatorul ultrasunet care era planificat la 20-22 saptamını.
İnainte de asta sa intimplat ceva care nu voi uita niciodata.....undeva pe la 15, 16 saptamini incepeam sa simt ceva acolo jos...nu puteam spune ca sunt mişcari..ca erau greu de desluşit...insa ceva anume simteam...şi aşteptam cu nerabdare sai simt mişcarile.....Cu o zi inainte sa implineasca 17 saptamini...era seara...ne culcasem deja...stateam cu mina pe burtica...şi am simtit aşa o mişcare clara a copilului!! ma şocat un pic cred ca...ca simteam pentru prma data...şi ma convingeam ca intradevar ce am simtit a fost mişcarea lui!! iam spus imediat şi sotului aşa speriata...uite bebekul nostru a mişcat elhamdullillah...E ca şi cum am urcat o treapta mai sus....cu fiecare treapta realizam mai mult ca vom fi parinti....
İn a 17-a saptamina a fost copilul foarte activ....maşallah...Era intratit de activ in fiecare zi ca am ineput sami fac griji deja....uneori eram in stare de şoc...de ceea ce simt.....insa a fost minunat...de nedescris...inşallah ca fiecare femeie sa simta macar ceea ce am simtit eu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu